13 nov. 2009

  • Am cautat iubirea ca pe-o cetate sfânta
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri. Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncânta. Si-am întâlnit durerea. Dar cerul nicaieri.
  • Am cautat iubirea ca patrie voioasa
ca pe-un pamânt edenic de pace troienit, sa spun odata clipei: "Ramâi, esti prea frumoasa!" Si-am strabatut pamântul, dar pace n-am gasit.
  • Am cautat iubirea ca pe un cer al firii.
Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic, sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii. Si-am spart în tandari cupa, caci n-am gasit nimic.
  • Am cautat zadarnic. Dar într-o primavara,
am întâlnit în cale deodata un drumet. Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara, o sarcina de zdrente si cioburi fara pret.
  • Trecea pe-o cararuie întâmpinând batjocuri,
lasând sa-i rupa câinii din haina câte-un fald. Urca pe colti de stânca. Si-n urma Lui, pe-alocuri, vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.
  • Si totusi în privire avea un cer de taina
cum n-am vazut în lume în ochii nimanui. Si-am vrut sa-i smulg povara. Dar am cazut cu spaima, caci mult prea grea era povara Lui.
  • M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
sa aflu ce comoara în sarcina a strâns. Dar am simtit ca viata ca de-un prapad se curma, când am privit prin zdrente cutremurat de plâns.
  • Caci se vedea-n comoara un clocot ca de cloaca,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri. Tot ce-i murdar si putred în lumea asta-ntreaga vuia strivind grumazul sarmanei Lui fapturi.
  • -Dar unde duci straine povara Ta ciudata,
povara de osânda sub care-atât Te-apleci? am întrebat drumetul. Si El mi-a spus în soapta: -Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci...
  • -Dar tu, vorbi strainul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauti înnourat si crunt? -Eu... am soptit ...., eu... cautam iubirea... -Iubirea? ... fu raspunsul strainului. Eu sunt...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprimati-va opinia, sugestia sau comentariu AICI si ACUM!